Complexul San Leucio

Complexul San Leucio este o ţesătură veche de mătase lângă oraşul italian Caserta. A fost construită împreună cu palatul regal în a doua parte a secolului al 18-lea. Clădirea principală a complexului este palatul Belvedere, care fusese construit cu un secol mai devreme. Lucrările de modernizare şi transformare a acestuia au fost realizate sub conducerea arhitectului neapolitan Luigi Vanvitelli. În anii 1750 s-au construit grajdurile regale (Vaccheria), iar în anul 1775 s-a înfiinţat prima manufactură de mătase. În anul 1778 palatul Belvedere a fost transformat în tesătură, iar complexul a fost mărit cu incă două clădiri având acelaşi scop. Transformarea palatului în ţesătură de mătase a fost finalizată în anul 1789. Complexul a fost subordonat direct curţii regale, toate veniturile generate intrau în vistieria regală. Regele Ferdinand, văzân succesul economic al acestui complex a hotărât construire unui oraş în jurul acestuia. Oraşul s-ar fi numit Ferdinandopoli, însă proiectul nu s-a realizat niciodată. La începutul secolului al 20-lea complexul a intrat în declin datorită concurenţei oraşelor din nordul Italiei. Azi adăposteşte Muzeul Mătăsii, iar în anul 1997 a fost înscris pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.