Colegiul Urban Pontifical „De Propaganda Fide”

Colegiul Urban Pontifical „De Propaganda Fide” (în italiană Pontificio Collegio Urbano "De Propaganda Fide"[1]) a fost înfiinţat de Papa Urban al VIII-lea, în 1622 la Roma, în scopul formării de misionari care urmează să fie trimişi peste tot în lume pentru a răspândi credinţa catolică (aceasta este sensul sintagmei latine „de propaganda fide”) şi, în al doilea rând, pentru studierea obiceiurilor şi cutumelor popoarelor care au fost cunoscute după noile descoperiri geografice, în special din Orient. De la început, studenţii care cer să intre în Colegiul Urban Pontifical fac studii pentru a deveni preoţi misionari, după revenirea în ţările de origine. În cursul secolului al XVII-lea au intrat în Colegiu aproximativ 450 de studenţi.Colegiul Urban depinde direct de Congregatia pentru Evangelizarea popoarelor[5], care, din 20 mai 2006, îl are ca prefect pe Cardinalul Ivan Dias din India[6]. Ultima modificare a statutului Colegiului Urban a fost aprobată în 2001 de către Cardinalul Crescenzio Sepe. Noul regulament a fost aprobat la 11 noiembrie 2006, de către Cardinalul Ivan Dias. În prezent, Colegiul Urban Pontifical are puţin peste două sute de studenţi care provin în cea mai mare parte din Asia şi Africa, niciunul dintre studenţi nu provine din Italia sau din ţările unde există o mare comunitate catolică. Din punct de vedere geografic, Colegiul Urban Pontifical se găseşte în interiorul frontierelor de stat ale Cetăţii Vaticanului. Perioada de pregătire pentru preoţie durează cinci sau şase ani, timp în care studenţii fac studii teologice şi filosofice, precum şi studii lingvistice. Pentru admitere este necesară cunoaşterea limbii italiene, precum şi recomandarea unui episcop catolic. Începând cu anul 2003, la Colegiul Urban Pontifical este guvernat de preoţii: părintele Fidel González Fernández şi părintele Don Remigio Bellizio (singurul din comunitatea italiană din Colegiu). Din 2005, Rector este Părintele Fernando Domingues, mccj, care conduce Colegiul împreună cu Don Remigio Bellizio şi Don Emile-Martin Dibongue.