Colegiul Naţional „Sfântul Sava” din Bucureşti

Colegiul Naţional „Sfântul Sava” (C.N.S.S.) este una dintre cele mai vechi şi prestigioase instituţii de învăţământ din Bucureşti, România. Este descendentul direct al Colegiului Sfântul Sava, divizat în 1864 de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza în Universitatea din Bucureşti şi prezentul colegiu. Din 1948 până în 1990 colegiul a purtat numele de „Liceul Nicolae Bălcescu”, după numele revoluţionarului paşoptist, elev al acestui liceu.A fost fondat în 1694, la îndemnul stolnicului Constantin Cantacuzino, de către domnitorul Constantin Brâncoveanu sub numele de Academia Domnească de la Sfântul Sava şi era dispus iniţial în clădirile Mănăstirii Sfântul Sava, astăzi Universitatea din Bucureşti. Curând va deveni una dintre cele mai importante academii din Balcani, alături de Academia din Phanar şi Şcoala Superioară a Patriarhiei Constantinopolului, ambele în Istanbul. Limba folosită în cadrul procesului de educaţie era cea greacă, până în 1818, când la iniţiativa lui Gheorghe Lazăr, învăţământul a început să se facă în limba română la toate nivelele. Colegiul cuprindea prin 1831 treptele de "umanioare"(gimnaziu) (patru ani), de "învăţături complementare" (trei ani) şi de "cursuri speciale" (învăţământ superior, trei ani). Academia s-a divizat în anul 1864 la iniţiativa domnitorului Alexandru Ioan Cuza, ramura academică fiind convertită în Universitatea din Bucureşti, iar cea de educaţie secundară fiind organizată în ceea ce va fi numit mai târziu Colegiu Naţional „Sfântul Sava” (instituţia va purta mai multe nume, de-a lungul deceniilor).