Telefon roşu

Un telefon roşu este o legătură directă folosită între două persoane cu funcţii înalte. Beneficiul acestui tip de comunicare este că interlocutorii pot pune în funcţiune un sistem de codare a convorbirilor, prin aşa-numitul „secretizor”^[1]. În România comunistă, firul roşu era folosit între preşedenţie şi Televiziunea Română^[1]. Conexiunea directă preşedenţie-televiziune a fost folosită şi în timpul guvernărilor PSD În perioada 1993-1996 s-au purtat negocieri pentru realizarea unor legături telefonice directe secrete între Moscova şi Bucureşti^[2]. Partea română a primit de la partea rusă trei echipamente de secretizare pentru o linie telegrafică primite cu titlu gratuit, care erau destinate echipării liniei telegrafice directe şi secrete dintre palatul Cotroceni şi Kremlin^[2]. În anul 2000, când faptul a ajuns la cunoştinţa opiniei publice, acest lucru l-a costat pe Ion Iliescu o scădere în sondajele de opinie de 4 procente (negocierile cu Moscova se făcuseră în perioada în care acesta fusese preşedinte)^[3].Negocierile purtate înainte de 1996 cu Moscova pe marginea instalării unei linii telefonice criptate n-au trecut neobservate de instituţiile occidentale a căror activitate are tangenţă cu spionajul^[4]. Un raport din luna mai 1996 al Interagenty Operational Security Support Staff, o firmă de consultanţă guvernamentală cu sediul în Maryland, argumenta faptul că exista state care sprijină spionajul împotriva SUA, ţări printre care se afla şi România^[4]. În raportul menţionat se preciza faptul că „Există cinci ţări care, în ciuda schimbărilor politice substanţiale, continuă să aloce resurse semnificative pentru a desfăşura operaţiuni informative împotriva Statelor Unite ale Americii”^[4]. În raport se menţiona că cele cinci state sânt: Rusia, Republica Populară Chineză, Coreea de Nord, Cuba şi România^[4].