Protocol Internet

Protocolul Internet^[1] (sau IP din engl. Internet Protocol) este o metodă sau un protocol prin care datele sunt trimise de la un calculator la altul prin intermediu Internetului. Fiecare calculator (cunoscut sub denumirea de „gazdă”), are pe Internet cel puţin o adresă IP unică, care îl identifică între toate computerele din reţea. Când cineva trimite sau primeşte informaţii (de ex.: poştă electronică, pagini web) mesajul este împărţit în blocuri de mici dimensiuni denumite pachete. Fiecare pachet cuprinde adresa expeditorului şi pe cea a destinatarului. Fiecare pachet este trimis, prima dată la un calculator-pasarelă, care înţelege o mică parte din internet. Calculatorul pasarelă citeşte destinaţia pachetelor şi trimite pachetele către o altă pasarelă, şi aşa mai departe, până ce pachetul ajunge la pasarela vecină cu computerul destinatar. Adresa IP este utilizată la nivelul programelor de prelucrare în reţea. În schimb, la nivelul utilizatorilor cu acces la Internet, identificarea calculatoarelor se face printr-un nume de gazdă gestionat de sistemul DNS. Comunicaţia în Internet funcţionează după cum urmează: nivelul transport preia şiruri de date şi le divide în datagrame. Teoretic, datagramele pot avea fiecare până la 64 KO, dar în practică ele nu depăşesc 1500 de octeţi (pentru a intra într-un cadru Ethernet). Fiecare datagramă este transmisă prin Internet, fiind eventual fragmentată în unităţi mai mici pe parcurs. Când toate aceste „fragmente” ajung la maşina destinaţie ele sunt reasamblate de nivelul reţea în datagrama originală. Datagrama este transparentă nivelului transport, care o inserează în şirul de intrare al procesului receptor. Cea mai mică adresă este 0.0.0.0, iar cea mai mare 255.255.255.255. Adresa IP 0.0.0.0 este folosită de gazde atunci când sunt pornite. Adresele IP cu 0 ca număr de reţea se referă la reţeaua curentă. Aceste adrese permit ca maşinile să acceseze propria reţea fără a cunoaşte numărul de reţea (dar trebuie cunoscută clasa reţelei pentru a şti câte zerouri trebuie introduse). Adresele care constau numai din 1-uri permit difuzarea în reţeaua curentă, în mod uzual o reţea locală. Toate adresele de forma 127.xx.yy.zz sunt rezervate pentru testări în buclă locală. Pachetele trimise către această adresă nu sunt trimise prin cablu ele sunt prelucrate local şi tratate ca pachete sosite. O datagramă IP (un pachet) constă dintr-o parte de antet şi o parte de text. Antetul are o parte fixă de 20 octeţi şi o parte opţională de lungime variabilă. Fiecare gazdă şi ruter din internet are o adresă IP, care codifică adresa sa de reţea şi de gazdă. Combinaţia este unică: în principiu nu există două maşini cu aceeaşi adresă IP. Toate adresele IP sunt de 32 biţi şi sunt folosite în câmpurile „Adresă sursă” şi „Adresă destinaţie” a pachetelor IP. Este important de observat că o adresă IP nu se referă la o gazdă. Se referă, de fapt, la o interfaţă de reţea. Cu alte cuvinte, dacă o gazdă este în două reţele, trebuie să folosească două adrese IP . Reţelele sunt dinamice şi este posibil ca 2 pachete IP de la aceeaşi sursă să plece pe căi diferite (BGP – protocolul porţilor de graniţă) şi să ajungă la aceeaşi destinaţie. Pachetele IP (dupa cum s-a mai spus) nu au garanţia că vor ajunge la destinaţie, acest lucru fiind lăsat în seama protocoalelor adiacente (TCP UDP etc).