Giuseppe Arcimboldo

Giuseppe Arcimboldo (n. 1527, Milano - d. 11 iulie 1593, Milano) a fost un pictor italian exponent al manierismului, cunoscut mai ales datorită figurilor alegorice executate prin combinaţia diverselor obiecte şi vieţuitoare (fructe, legume, peşti, păsări, cărţi etc.), legate metaforic de subiectul reprezentat. Giuseppe Arcimboldo s-a născut la Milano în anul 1527. Tatăl său, Biagio Arcimboldo, descendent dintr-o ramură secundară a unei familii aristrocrate milaneze, era pictor, angajat pentru decorarea Domului din Milano. Contactul precoce al lui Giuseppe cu arta şi literatura a fost favorizată de relaţiile de prietenie ale tatălui său cu Bernardino Luini, elev al lui Leonardo da Vinci. În atelierul patern, Giuseppe îşi începe activitatea artistică către anul 1549, lucrând în special la schiţele pentru realizarea vitraliilor din Dom. Lui i se atribuie ciclul cu 48 de compoziţii pe tema vieţii Sfintei Caterina din Alexandria, vitralii realizate în 1556 de un maestru german. Arcimboldo avea deja în acel timp faima unui pictor valoros. Ultima apariţie a numelui său în arhivele Domului din Milano datează din anul 1559, cu referinţă la realizarea desenului pentru o tapiţerie destinată Domului din Como; motivele altor şapte tapiţerii aparţin probabil tot lui, ţinând seama de tematică şi stilul caracteristic al bordurilor bogate. Oraşul Milano, ca şi întreaga Italia de nord, se găsea din anul 1525 sub suveranitatea casei de Habsburg. În 1562, Arcimboldo este chemat de către împăratul Ferdinand I la curtea imperială din Viena. Fiul acestuia, împăratul Maximilian II îl numeşte în 1564 "pictor al curţii" (Hofmaler). Arcimboldo se bucură de un bun renume, nu numai pentru pictură, dar şi pentru lucrări decorative la diferite festivităţi, scenografie, lucrări de arhitectură, hidraulică etc. În primii doi ani de activitate la Viena realizează numeroase portrete ale membrilor familiei imperiale şi primele versiuni ale ciclurilor "Cele patru anotimpuri" şi "Cele patru elemente", în maniera devenită tipică, constând în compoziţiile alegorice din obiecte, fructe şi legume. Aceste tablouri fură prezentate împăratului în ziua de Anul Nou 1569. Cele patru anotimpuri (1573, Muzeul Luvru, Paris)