Bătălia de la Varşovia (uneori numită şi Miracolul de pe Vistula, în limba poloneză Cud nad Wisłą), a fost bătălia finală a războiului polono-sovietic, conflict care a început la scurtă vreme după încheierea primului război mondial (1918) şi a fost încheiat prin Tratatul de pace de la Riga din 1921.
Bătălia de la Varşovia a început pe 13 august şi s-a încheiat pe 25 august. Forţele Armatei Roşii comandate de Mihail Tuhacevski s-au îndreptat către capitala Poloniei, Varşovia, şi către fortăreaţa Modlin aflată în vecinătate. Pe 16 august, forţele poloneze conduse de Józef Piłsudski au contraatacat dinspre sud, forţând trupele ruseşti să se retragă în dezordine către est, traversând râul Niemen. S-a estimat că bolşevicii au pierdut 10.000 de soldaţi ucişi, 500 dispăruţi şi 10.000 de răniţi, 66.000 fiind luaţi prizonieri. Prin comparaţie, polonezii au pierdut 4.500 de soldaţi morţi, 10.000 dispăruţi şi 22.000 răniţi.
Înainte ca Miracolul de pe Vistula să se petreacă, atât bolşevicii cât şi majoritatea experţilor străini considerau Polonia practic înfrântă. Victoria neaşteptată şi uluitoare în Bătalia de la Varşovia a distrus forţele bolşevice. În lunile care au urmat, o serie de noi victorii poloneze au asigurat independenţa ţării şi i-au securizat frontierele.
Polonezii luptau să-şi apere independenţa proaspăt câştigată, pe care o pierduseră în 1795 după dezmembrarea ţării de către vecinii mai puternici: Imperiul Rus, Prusia şi Imperiul Habsburgic. S-a încercat şi formarea unei noi ţări, Federaţia Międzymorze, pe ruinele fostelor imperii.
Bolşevicii reuşiseră să obţină victorii importante în 1919 în războiul civil rus, dând lovituri mortale inamicilor din Armata Albă. Lenin a considerat că Polonia este un pod pe care ideile comuniste trebuie să-l traverseze pentru a ajunge în Europa Centrală şi mai departe, în Europa Occidentală. Războiul polono-sovietic părea mijlocul cel mai potrivit să fie testată puterea bolşevicilor. Discursurile revoluţionare afirmau că bolşevismul trebuia purtat pe baionetele soldaţilor sovietici către Europa Occidentală, cea mai scurtă cale către Berlin şi Paris fiind cea care trecea prin Varşovia. După retragerile iniţiale în faţa Poloniei din 1919, ofensiva bolşevică, care a început în primele luni ale anului 1920, a fost un succes copleşitor şi, pe la mijlocul anului, toată lumea se aştepta ca în orice clipă Polonia să se predea. Strategia sovietică prevedea un atac masiv către capitala Poloniei. Cucerirea Varşoviei ar fi avut un uriaş efect propagandistic asupra Sovietelor, care aşteptau nu numai ca polonezii să fie definitiv demoralizaţi, dar şi ca victoria bolşevică să iniţializeze o serie de revolte comuniste internaţionale, („revoluţia comunistă mondială”), şi să deschidă calea Armatei Roşii către inima Germaniei, care se afla în plină revoluţie.
Armata I de cavalerie sovietică sub comanda lui Semion Budionnîi a străpuns liniile poloneze la mijlocul lui iunie 1920. Acest fapt a condus la prăbuşirea fronturilor poloneze din răsărit. Pe 4 iulie 1920, Frontul sovietic de vest comandat de Mihail Tuhacevski, a început un atac masiv din Bielorusia sau Rusia Albă spre râul Berezina, obligând unităţile militare poloneze să se retragă în grabă. Pe 19 iulie Armata Roşie a cucerit Grodno, pe 28 iulie au ajuns la Białystok, iar trei zile mai târziu au cucerit fortăreaţa Brześć. Retragerea polonezilor din nord-est s-a făcut în dezordine.
Până la începutul lunii august, retragerea poloneză a devenit mai organizată. La început, Józef Piłsudski a încercat să organizeze apărarea pe malul vestic al râului Bug, cu un centru puternic de rezistenţă la Brest-Litovsk, dar căderea neaşteptată a acestor două bariere în faţa atacului bolşevic l-a obligat pe generalul polonez să se gândească la o altă soluţie. În noaptea de 5-6 august, Piłsudski a conceput un nou plan de acţiune. Acest nou plan propunea retragerea trupelor poloneze peste râul Vistula şi apărarea capetele de pod din Varşovia şi de peste râul Wieprz. Aproximativ 25% dintre diviziile disponibile urmau să fie concentrate la sud pentru o contraofensivă strategică.
