Cariera
Copilăria şi începutul în tenis
La vârsta de 14 ani s-a clasat pe locul I la dublu, împreună cu Florin Mergea, la europenele pentru juniori de la San Remo. În competiţiile de juniori la dublu, a fost, împreună cu Florin Mergea, în 2002, campion la Wimbledon şi finalist la Australian Open. În 2006 finalist la dublu, alături de mexicanul Bruno Echagaray, la turneul challenger de la Puebla, Mexic, finalist la dublu, alături de Florin Mergea, la challenger-ul de la Mamaia, finalist la dublu, alături de americanul Nick Monroe, la challenger-ul de la Manta, Ecuador.
2010
2010 a fost un an foarte bun pentru Tecău. Românul a început cu primul său titlu la dublu, chiar în luna ianuarie, când alături de neo-zeelandezul Marcus Daniell a câştigat turneul de la Auckland. A urmat un parteneriat de succes cu suedezul Robert Lindstedt, alături de care a triumfat în turneele de la Casablanca şi 's-Hertogenbosch. La Wimbledon, Tecău a ajuns din nou în finală, la opt ani după succesul de la juniori. A făcut pereche cu acelaşi Lindstedt, cei doi jucând cu trofeul pe masă, dar fiind învinşi în trei seturi de perechea alcătuită din Jürgen Melzer şi Philipp Petzschner.
2011
Tecău a continuat în startului anului 2011 parteneriatul cu Lindstedt, cei doi ajungând la începutul lunii ianuarie în finala turneului de la Brisbane, în care au abandonat, din cauza unei accidentări la gambă a suedezului. Problemele medicale ale scandinavului i-au împiedicat pe cei doi să-şi apere trofeul în turneul de la Auckland. La primul Grand Slam al anului, la Melbourne, pereche Tecău-Lindstedt a fost desemnată cap de serie numărul 11, dar cei doi au abandonat în primul tur, din cauza aceleiaşi accidentări a suedezului. După acest turneu, Lindstedt a luat o pauză mai lungă pentru a se recupera. Cu un nou partener, belgianul Dick Norman, Tecău a luat startul în turneul de la Zagreb, cei doi câştigând finala în faţa perechii desemnate cap de serie numărul unu, alcătuită din spaniolii Marcel Granollers şi Marc López.
